Bună ziua, domnişoară dragă ce-mi zâmbeşti,
Spune-mi de sclipirile tale de gânduri copilăreşti,
Putem zâmbi, cum era când opt ani aveam,
Şi la lumea în care trăim nu ne gândeam...
Sau în acest moment de-nvălmăşeală a vieţii,
Altor suflete ce ne-mpresoară s-aducem obiecţii,
Căci a înţelege prea mult zâmbetul ne fură,
Iar la a lor nepăsare putem devia în ură.
Să ne pierdem în înţelegere ce se vrea idealistă,
Cu o tentă de umor faţă de tot ce există,
Căci zâmbetul de fericire nu se poate fura,
Doar p
Tăcerea îmi va fi noua companie,
Și mă voi afunda doar în prostie,
Căci prea mult gândesc pentru voi,
Iar voi sunteți orășeni de alt soi,
Niște snobi ce au citit ceva cărți,
Citate ce par a fi din alte părți,
Căci mintea voastră prea e obosită,
Să creeze ceva e cam ponosită.
Și mai văd câte o fată drăguță,
Dar la gramatică-i cam sărăcuță,
Păcat, în lumea noastră de-acum,
Cu un zâmbet se trece peste scrum,
Ce a rămas din efortul de a gândi,
Ș